Suntem în Berlinul anilor 20 și Franz Kafka, marele scriitor, își cunoaște deja diagnosticul nemilos, tuberculoza care-l va răpune nu peste mult timp. Simte că forțele creatoare i se sting, iar singurii care i-au rămas aproape sunt iubita sa, Dora Dymant, și prietenul său, Max Brod. Într-o zi, Franz și Dora se plimbă fără țintă pe străzile încă mângâiate de soarele de toamnă târzie. Într-un parc, se întâlnesc cu o fetiță care își pierduse păpușa. Ca s-o consoleze, Franz inventează pe loc o poveste. Păpușa nu s-a pierdut, ci a plecat pentru o vreme să cunoască lumea, iar el a aflat acest lucru pentru că păpușa, știind că fetița nu poate încă să citească, i-a trimis lui o scrisoare ca s-o anunțe. Și ce spune păpușa în scrisoare? Franz nu are încotro și trebuie să continue povestea, zi după zi, scrisoare după scrisoare.