In Extraordinara calatorie a ariciului Ariston se Intampla lucruri absolut, aproximativ si total extraordinare, daca nu chiar fantastice. Dupa ce isi vinde ácele miraculos-vindecatoare, Ariston pleaca In lumea larga si, in drumul sau spre Everest, se opreste totusi sa manance un tiramis’ In capitala Frantei, la Paris, sau sa vada cel mai frumos amurg, Intr-un satuc din Luxemburg. Reuseste Ariston sa-si depaseasca delicata conditie de arici si sa devina un erou al celor care vor sa fie si curajosi, si liberi? Si care este reteta, cu sau fara ace? Suferind de dor de duca, Ariston ácele-si vinde si cu banii de pe ele pleaca lumea sa colinde. Inspre Everest porneste, unde fratele sau geaman, ce Breton el se numeste, Isi facuse o casuta dodoloata si draguta. Avalansa ce se isca din senin si Intr-o doara Ii readuce pe-Ariston si pe Breton In Africa natala, unde erau asteptati, cu sufletul la gura, de Leontina, sotia lui Ariston, si de Clementina, sora geamana a Leontinei si viitoarea sotie a lui Breton. Greu nu este de ghicit: finalul povestii e unul fericit.