„De multe ori, în încercarea de a mă revanșa pentru zilele în care nu puteam petrece prea mult timp împreună cu ea, îi cumpăram cele mai scumpe jucării ori cel mai bun pătuț, cea mai bună mâncare sau cine știe ce altă chestie îmi mai sărea în ochi. Însă pentru Sami toate acestea nu contau. Ea nu mă iubea mai mult sau mai puțin dacă îi dăruiam lucruri. Putea să se joace la fel de bine cu o jucărie nouă și scumpă sau cu orice vechitură găsea prin casă. Îi era totuna dacă o plimbam cu o mașină scumpă sau cu una mai ieftină, dacă mă îmbrăcam după ultima modă sau îmi aruncam pe mine niște haine de prin dulap. Pentru ea era important să petrecem timp împreună. Pentru că, până la urmă, așa cum îmi spunea Sami de fiecare dată, «peste ani nu îți vei aduce aminte de lucrurile pe care le-ai avut, ci de momentele frumoase petrecute împreună cu cei pe care îi iubești».“(ALEC BLENCHE)