Prietenia este magică O vrăjitoare și pisica ei zboară fără grijă pe mătură. Dar vântul începe să bată mai tare, a furtună, iar vrăjitoarea își pierde pălăria, funda, ba chiar și bagheta magică. Noroc cu un cățel, o pasăre și un broscoi care o ajută să le găsească. Ca răsplată, nu vor decât să zboare și ei puțin cu mătura cea năzdrăvană. Dar oare o fi loc pentru toți? Dacă se rupe măturoiul? Și dacă apare și un dragon înfometat care, nici una, nici două, vrea s-o mănânce pe biata vrăjitoare? Vrăjitoarea avea mâțăși-o ditai pălăriuțăȘi avea părul roșcat,cu fundă-n coadă legat.Ce mai zâmbea cea vrăjitoare,ce mai torcea mâța de zor,Pe când, pe măturoi călare,prin vânt înaintau în zbor!Ce-a mai răcnit cea vrăjitoareși ce cumplit a stuchit mâța,Când, bătând vântul mai tare,a zburat pălăriuța!