Omuleții de hârtie

Julia Donaldson

Ce înseamnă să crești? Ce este timpul?Ce sunt amintirile? Ce rămâne și ce este trecător? Ajutată de mama sa, o fetiță face un șirag de omuleți de hârtie. Fiecare are un nume, fiecare are ceva diferit. Se țin mereu de mână și le place să se joace. Dar hârtia este un material fragil, iar copiii cresc. Cât pot rezista niște omuleți din hârtie, desenați cu creioane colorate? În amintirea unui copil, pentru totdeauna. Și-au sărit, țup, țup, țup, în grădină.Și au mirosit florileși au stat de vorbă cu o buburuzăși s-au culcat într-o pădure de iarbă.Dar a venit un băiat cu o pereche de foarfeciși a spus: — O să vă CIOPÂRȚESC!Și așa a făcut.I-a ciopârțit în bucăți mici-mici-miciși a spus: — Acu’ s-a zis cu voi.Dar omuleții de hârtie au cântat:— Ba nu s-a zis cu noi! Nu, nu și nu!Ne ținem de mâini cât ne ține foița.Suntem Tichi și Tachi și Spate-Ntors-Ciachiși Bim-Două-Nasuri și Dița-Fundița.Și bucățelele s-au lipit toate la locși omuleții de hârtie au zburat...